Primul lucru pe care oamenii l-au observat a fost dimensiunea. Mai multe echipe, mai multe grupe, mai multe meciuri, mai multe clasamente de verificat. Faza grupelor de la Cupa Mondială nu a mai fost la fel de strânsă ca înainte. Părea mai amplă, mai zgomotoasă și uneori puțin mai greu de urmărit. Asta se va întâmpla întotdeauna cu noul format cu 48 de echipe. Vechea fază a grupelor de la Cupa Mondială era brutală. Patru echipe, trei meciuri, primele două calificate. Un rezultat prost putea strica totul. De data aceasta, având în vedere că și cele mai bune echipe de pe locul trei s-au calificat, presiunea a fost diferită. Unele echipe puteau pierde și totuși să respire. Altele puteau termina pe locul trei și totuși să petreacă noaptea verificând alte rezultate. Turneul a fost mai puțin curat, dar nu plictisitor.
Mai multe țări au avut de fapt o poveste
Cea mai bună parte a noului format a fost evidentă. Mai multe țări au avut parte de un moment de Campionat Mondial adevărat. Asta contează. Un Campionat Mondial nu ar trebui să fie doar o petrecere privată pentru aceleași națiuni mari. Când sunt prezente echipe mai mici, turneul pare mai mare în tribune, la televizor și în primele meciuri. Ai parte de mai mult zgomot, mai multă culoare, mai mult fotbal nervos și mai multe meciuri în care o remiză pare un eveniment național. Unele dintre aceste echipe au fost în mod clar limitate. Este adevărat. Au fost meciuri în care diferența de calitate s-a văzut rapid. Dar au existat și echipe care au profitat bine de ocazie, au rămas organizate și au pus echipele mai mari să muncească mai mult decât se așteptau. Acesta este compromisul. Ai parte de câteva meciuri inegale, dar ai și un turneu care pare mai puțin închis.
Unghiul de pariere a devenit mai complicat
Pentru pariori, faza grupelor nu era atât de simplă ca și parierea pe nume evidente. Noul format a schimbat matematica pariurilor la Cupa Mondială . Locul trei conta. Diferența de goluri conta. O echipă cu patru puncte se putea simți aproape în siguranță. O echipă deja calificată s-ar putea să nu mai fie nevoită să urmărească o altă victorie. O favorită putea să se rotească. O echipă mai slabă putea juca pentru un rezultat care părea mic pe hârtie, dar uriaș în clasament. Acest lucru a făcut ca unele piețe să fie mai interesante decât câștigătoarea obișnuită a meciului. Calificarea, poziția în grupă, numărul total de goluri, cartonașele și scenariile din faza finală a grupelor aveau toate mai multă semnificație. De asemenea, pariurile pe favorite au devenit mai periculoase. O echipă mare, cu un ochi pe faza eliminatorie, nu este întotdeauna o echipă grăbită. Uneori, echipa disperată este cea mai bună poveste de pariere, chiar dacă are mai puțini jucători celebri.
Marile victorii încă se remarcă
Chiar și într-un format aglomerat, victoriile importante au ieșit în evidență. Victoria Germaniei cu 7-1 asupra echipei Curaçao a fost unul dintre acele scoruri care spun totul fără a fi nevoie de prea multe analize. A arătat riscul expansiunii. Când o echipă cu experiență în turnee de elită întâlnește o echipă care încă își atinge nivelul, diferența poate deveni urâtă. Victoria Japoniei cu 4-0 asupra Tunisiei a fost diferită. Nu a fost vorba doar de o echipă mare care a intimidat una mai mică. Părea o echipă serioasă care făcea o treabă profesionistă. Japonia a jucat cu viteză, control și suficientă răceală în fața porții pentru a face oamenii să fie observați. Aceste rezultate au contat dincolo de titlurile ziarelor. În acest format, diferența de goluri nu era un element decorativ. A influențat cine a avansat, cine a așteptat și cine a plecat acasă.
Deci, a fost bine?
În mare parte, da. Nu perfect. Faza grupelor și-a pierdut o parte din vechea sa ascuțime pentru că prea multe echipe puteau supraviețui după performanțe obișnuite. A existat mai multă așteptare, mai mult calcul, mai multă discuție de genul „ce se întâmplă dacă această grupă termină așa?”. Dar a dat și mai multă viață turneului. Mai multe echipe aveau ceva pentru care să joace. Mai mulți fani aveau un motiv să le pese. Mai multe meciuri însemnau ceva spre finalul fazei grupelor, chiar dacă motivele nu erau întotdeauna simple. Noul format nu este mai curat. Nu este mai strâns. Nu este întotdeauna un fotbal mai bun.
